nu ai fi plecat departe (deşi eu te simt aproape mereu), acest post azi nu ar fi existat…
Dar, uite, mi-e dor sa îmi spui, pe jumătate în glumă, jumătate serios: “să nu-mi tai urechea” – când îţi tundeam părul (“mult mai bine decât la frizer”).
Mi-e dor să îmi ceri să îţi mai aduc câte o organigramă, ca să vezi ce schimbări se mai petrec pe la “personal”, unde o viaţă întreagă ai rezolvat problemele oamenilor şi unde culmea, soarta a facut să îţi urmez în post şi crede-mă că de multe ori am simţit nevoia de sfaturile tale pertinente spuse pe un ton şugubăţ.
Mi-e dor să mai îmi spui la masă poveşti inventate de tine sau “parodii” după poveşti celebre, astfel încât bucatele să pară mult mai gustoase….
Mi-e dor să mai mediezi împăcarea dintre mine şi meme, aflate în veşnic conflict între generaţii şi mentalităţi…în fapt doar furtuni în paharul cu apă.
Mi-e dor să vii în vizită la mine şi apoi să te grabeşti din nou acasă, “că te aşteaptă meme”….
Meme acum te aşteaptă să vii măcar în visele ei, du-te tată şi pe acolo uneori….
Te Iubesc, Tată!